O clipa...

e seara..asta e o certitudine.ma simt ciudat.si asta e o certitudine.si m-am gandit sa va mai scriu aici..asa ca mi se pare ca nu va plictisiti prea tare:-j..niste ganduri de-ale mele.Ma intereseaza ce credeti si voi despre modu meu de gandire ala inapoiat si adesea irevelant.De aceea va rog sa va faceti timp 2 minute si sa postati niste comentarii:)multumesc pt intelegere.2minute.mie mi se par o vesnicie..de fapt si o clipa e o vesnicie..de fapt asta e motivul pentru care m-am apucat de scris in aceasta seara de martie...deci in primul rand e scoala..si profesorii..care ma considera o eleva destul de buna..de aceea probabil va veti da seama ca am foarte multe teme si exercitii pt olimpiada care cer rezolvare.de aceea eu zic ca "nu mai am timp" din cauza lectiilor acestea.Gresit.Nu inteleg cum pot sa zic ca nu mai am timp.Timpul exista,clipele sunt aproape nesfarsite..si trec pe langa mine pe nesimtite..iar eu sunt inconstienta..nu realizez ca acestea nu se mai intorc...pana acum nici nu mi a prea pasat..daca ne-am face fiecare cate putin timp si am realiza cat de frumoasa e o clipa din viata...atunci ne am simti complet vinovat ca lasam atatea sa treaca pe langa noi.Nu ma dau cine stie ce filozoafa^:)^..nu stiu atatea cate pretind ca stiu.Sunt oameni mult mai inteligenti ca mine si care merita cu adevarat sa fie ascultati...ce scriu aici sunt doar niste simple pareri si ganduri.Nu "ma chinuie talentu'" si nici nu vreau asa ceva.Gata ca deviez de la subiect.Deci clipa..o clipa poate fi extraordinara.Citeam azi o carte..nu conteaza ce carte.Si m-am oprit asupra unui rand.Descria un apus de soare in vederea unei fete de 10 ani.Am mai citit de cateva ori randul pana am reusit sa memorez cuvintele in mod inconstient.Apoi am vizualizat imaginea in mintea mea.O clipa...o clipa totul disparuse..camera, oboseala, grijile.Si eram in fata apusului.Totul pentru o clipa..nepretuita.Alt moment.Atunci cand stai so vorbesti cu prietenii.Poate deveni o rutina la un moment dat.Si atunci..te cuprinde un gand..care cel mai adesea te invaluie in grija..." el imi este intotdeauna alaturi...oare il voi mai avea? oare vom fi prieteni pentru toata viata?" gandul ca s-ar putea sa l pierzi de ingrijoreaza alarmant de repede..si asa inveti sa l pretuiesi in fiecare clipa in care vorbeste cu tine, in fiecare clipa in care este alaturi de tine, in fiecare clipa in care te cearta.Viata trebuie pretuita clipa cu clipa.Nu viata, pentru ca inca nu stiu ce este aceea.Nu cred ca un om ar putea sa cunoasca pe deplin sensul acestui cuvant.De aceea spun timpul.V-am plictisit destul.Ma duc sa ma bucur de "clipele mele" citind in continuare cartea.Noapte buna

deci^:)^.ce cuvant frumos.deci:X.asha.n am mai dat de mult pe aici.nu prea stiu de ce.nu prea conteaza.e 9:49 Pm.si ce daca?.doamne is o imbecila.nu am facut nici o prostie:-j stati calmi.ii doar o simpla constatare.am revelatii in fiecare zi:))).Daa..desteapta de mine.simt k imi piere talentu.simy ca de la o vreme nu is asa de buna pe cat eram...e ca si cum as fi ajuns la apogeu..si de acolo tot cobor..inceeet.ma chinui acuma cu niste subiecte la geografie pentru olimpiada...whatever.probabil ar trebui sa las totul sa fie asa cum trebuie sa fie.Dar nu pot pentru ca pur si simplu asa is eu.O imbecila.Stiu ca nu intelegeti..nici nu incercati.asa o sa fie intotdeauna.Timpul trece.;)